Informaţii despre scrierea cu mâna stângă

1. Informaţii generale

Copilul stângaci îşi găseşte singur foarte greu o poziţie de scriere neîncordata şi liberă, deci necesită asistare sistematică.

Important este:

Poziţia relaxată trebuie folosită de către copil încă din primele zile de scriere. Greşelile de poziţie se corectează ulterior foarte greu sau deloc.
Poziţia de scriere trebuie urmarită continuu de către învăţător/învăţătoare în primele 3 - 4 luni de la începerea procesului de învăţare a scrierii. Atenţie! Copiii stângaci îi imită foarte des pe cei dreptaci.
Este neaparat necesar ca părinţii să fie informaţi despre o pozitie relaxată de scriere stângace şi aceştia să sprijine acasă învăţătorul.
Mâna de scriere trebuie neapărat păstrată. Prin schimbarea continuă a mâinii de scriere, exemplele motorice din creier vor fi întârziate şi deranjate.
Scrierea cu mâna stângă se va pregăti din punct de vedere psihologic şi prin eliminarea fricilor părinţilor legate de ea. Copilul nu trebuie sa aibă impresia că prin stângacia sa este un copil-problemă. El trebuie să considere stângacia ca pe un fenomen normal. De asemenea nu trebuie să se ajungă nici la supraaccentuare sau grijă exagerată, ceea ce provoacă aproape mereu contrareacţii la colegii de şcoală şi la fraţi/surori.
Instrumentele necesare sunt printre altele: creioane, creioane colorate, stilouri speciale pentru stângaci, foarfecă de stângaci, ascuţitoare de stângaci. Pentru anumiţi şcolari, riglele de stângaci nu sunt indicate.
Un copil care începe spontan să scrie sau să deseneze cu mâna stângă nu trebuie în nici un caz să fie dirijat să folosească mâna dreaptă. Copiii care-şi schimbă des mâna de scriere trebuie consultaţi de un specialist, cum ar fi un psiholog şcolar sau ergoterapeut, care să stabilească daca sunt sau nu stângaci.
Copiii stângaci nesiguri sau fricoşi, dar chiar şi cei isteţi şi adaptaţi, înclină să se convertească singuri la mâna dreaptă (vor să aibă un comportament model). Aceasta se întâmplă în special când sunt ridiculizaţi de colegi în legătură cu stângacia lor sau chiar în gradiniţe, când, după părerea lor au fost remarcaţi într-un mod negativ sau în special când nu reuşesc să depăşească greutăţile de scriere din cauza metodelor insuficiente de ajutor. Această autoconvertire trebuie prevenită, căci are aceleaşi urmări ca şi la adulţii constrânşi la convertire.

2. Poziţia de scriere

Poziţia caietului: Pagina care va fi scrisă se va poziţiona în partea stângă a axei formata din nas – coloană vertebrală. Nici corpul şi nici capul nu deviază în timpul scrisului.

Poziţia mâinii stângi: Mâna stângă se sprijină pe cantul palmei şi pe partea laterală a degetelui mic. Dosul palmei si antebraţul formează un unghi obtuz.

Poziţia mâinii drepte: Mâna dreaptă ţine caietul pe marginea din dreapta, la început pe cât posibil puţin deasupra rândului care se scrie la momentul respectiv.

Înclinarea caietului: Colţul din dreapta sus va fi mai jos decat colţul din stânga sus. Unghiul de înclinare poate varia. La scrierea cu mâna stânga este în principiu posibilă atât scrierea care “trage” şi cea care “împinge”. La scrierea cu stânga care “trage”, scrisul va fi condiţionat de înclinarea puternică a caietului, totuşi scrisul va fi înclinat la stânga.

Poziţia degetelor: Toate degetele trebuie sa rămâna în principiu sub linia de scriere. Vârful peniţei e poziţionat undeva spre dreapta, respectiv stă orizontal pe hârtie. Instrumentul de scris se afla pe prima falangă a degetului mijlociu şi va fi ţinut de către degetul mare şi cel arătător. Capătul instrumentului de scris indică direcţia cotului. Instrumentul de scris nu trebuie ţinut nici prea aproape, dar nici prea departe faţă de vârf.

Cele mai frecvente greşeli: ridicarea umărului; mişcarea cotului stâng (duce la curbarea coloanei); aplecarea capului spre dreapta; scrierea tip cârlig (mâna de scriere e deasupra rândului de scriere); mâna dreaptă stă pe foaie în aşa fel încât pare că scrie în jurul textului; caietul e înclinat prea mult spre dreapta; marginea din dreapta a caietului e mai sus decat cea din stânga.

3. Scrierea in oglindă, pentru început o apariţie normală

litere în oglindă;
cuvinte în oglindă;
interschimbarea literelor/silabelor: casa, asac, saca;
începerea citirii din partea dreapta-sus;
directia de scriere de la dreapta la stânga în oglindă. Scrierea în oglindă şi rotirea literelor dispar de la sine în general înca în timpul primului an şcolar; dacă durează mai mult ar trebui consultat un specialist (psiholog şcolar de exemplu) pentru a-i cere sfatul;
interschimbarea şi rotirea literelor apar rar şi de obicei mai putin pronunţat şi la copiii dreptaci şi sunt adesea un semnal de tulburări fiziologice care nu au legatură cu faptul că sunt dreptaci sau stângaci.

4. Şederea in bancă

Stângacii nu trebuie sa aibă în stânga lor colegi dreptaci.

5. Lumina

Locul de lucru ar trebui să fie luminat din partea dreaptă sau de sus.

6. Suporturi de reamintire pentru poziţionarea mâinii şi a caietului

Copilului ii poate fi de ajutor ca acasă să aibă pe suportul de scris conturul poziţiei corecte a caietului, făcut de exemplu cu lac de unghii sau cu banda adezivă (conturul ar trebui să fie pentru foi/caiete format A4 şi format A5), astfel încât să-i rămână în amintire poziţia caietului înclinat înspre dreapta. În acest mod ajută chiar suporturile de scris speciale. Pentru şcoală se poate folosi doar jumătatea din dreapta a suportului de scris special acoperit cu o folie protectoare transparentă.
Sunt de ajutor şi exerciţiile de scriere peste un anumit model (aici vom reveni cu exemple), care sunt uşor de făcut pentru copiii care mai au un an până la începerea şcolii.
Scrierea cu creta pe tablă poate ajuta şi ea, oferind incă de la început o poziţie eficientă, deoarece textul scris cu creta se va şterge involuntar cu dosul palmei la o poziţie incorectă a mâinii, la fel ca şi mai târziu în cazul cernelii.

7. Poziţia corpului

Poziţia corpului la scriere trebuie să fie aceeaşi cu cea a dreptacilor.